De când cu legea aceasta a cres- terii sigurantei în unitătile de învătământ (legea 35/2007), purtarea unifomei este obligatorie. Problema apare atunci când nu toată lumea are bani să si-o cumpere. Cei care o au deja o poartă cu silă, iar cei care si-au dori-o nu o pot avea. Un sondaj recent arată că elevii din zonele rurale sunt cei mai încântati de decizie si tot ei sunt cei care nu pot să si-o permită.
Când vine vorba despre sustinători sau dusmani înrăiti ai uniformelor, părerile sunt dintre cele mai diverse. Dacă psihologii, părintii si profesorii sunt convinsi că uniforma este o investitie rentabilă din punct de vedere al sigurantei, al imaginii si chiar din ceea ce priveste aspectul financiar, cei care trebuie să o poarte se revoltă, cel mai adesea tacit. Fie că nu le plac culorile, modelele sau materialele, liceenii găsesc mereu minusuri pe care să mizeze când afirmă că nu sunt adeptii hainelor la unison. Printre nemultumirile principale ale elevilor se numără faptul că firmele de la care si le-au procurat nu le-au nimerit întocmai măsurile. De asemenea, ei spun că este dezagreabil să le poarte în fiecare zi fără să le spele. Inconvenientul e că nu mai au una de schimb, pentru că si un singur rând este destul de costisitor: aproape 200 de lei, de elev.
